Ştiri

Proprietăți inaccesibile pentru cumpărătorii tineri (Generation Rent)

Autor: imi.bg | Încărcat înainte de 4 месеца

‌

A deține propria casă a fost mult timp considerat un obiectiv universal – un simbol al progresului personal, al securității și al unei vieți așezate. Pentru generațiile anterioare noastre, aceasta a fost o tranziție aproape naturală: finalizarea studiilor, găsirea unui loc de muncă, cumpărarea unui apartament, întemeierea unei familii. Astăzi, această consecvență pare din ce în ce mai imposibil de atins pentru tineri. Noua realitate îi plasează într-o situație în care locuința nu mai este „următorul pas logic”, ci mai degrabă un vis îndepărtat, adesea înlocuit de o închiriere pe termen lung sau chiar de locuința în mediul unui coleg de apartament. Această schimbare nu este întâmplătoare. Este rezultatul unui număr de procese economice, demografice și de piață care se dezvoltă în paralel la nivel global și local. În Bulgaria, ca în multe alte țări, se înregistrează o creștere accentuată a prețurilor imobiliarelor - în special în orașele mari. În Sofia, de exemplu, prețul mediu pe metru pătrat în construcțiile noi depășește deja 2.000 de euro, în timp ce salariile medii pentru tineri rămân relativ neschimbate și sunt adesea insuficiente pentru a acoperi o plată la ipotecă și cheltuielile aferente. Aceasta duce la o situație paradoxală: chiar și cu un loc de muncă bun și un venit stabil, un tânăr își poate permite cu greu să-și cumpere o locuință. Inflația exercită, de asemenea, o presiune suplimentară. Creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor, combinată cu creșterea ratelor dobânzilor la credite, îngreunează și mai mult finanțarea. Dacă în urmă cu câțiva ani o ipotecă părea o alegere realistă, astăzi devine un angajament riscant și adesea imposibil de atins. Instituțiile financiare devin din ce în ce mai precaute, iar autofinanțarea – plata inițială de 15-20% – necesită economii pe care puțini tineri le au. Toate acestea duc la apariția fenomenului „Generației Chiriei” - un termen care descrie generația de tineri obligați să locuiască în locuințe de închiriat nu din proprie voință, ci din necesitate. Aceasta nu este o stare temporară, ci un model de viață pe termen lung în care închirierea devine o realitate pe termen lung. Și, deși în țări precum Germania, Olanda și Austria piața închirierilor este dezvoltată și reglementată, în Bulgaria situația este diferită - chiriile nu sunt supuse unui control strict, condițiile sunt adesea incerte, iar protecția chiriașilor este minimă. Efectul psihologic al acestei inaccesibilități este grav. Pentru mulți, generația tânără începe să piardă sentimentul de „acasă”, al unui loc care este al lor, sigur și stabil. Acest lucru se reflectă și asupra deciziei de a întemeia o familie, de a crește copii sau chiar pur și simplu de a stabili o viață pe termen lung într-un anumit oraș. Insecuritatea locuinței creează un sentiment de temporalitate care descurajează o serie de alegeri importante în viață. Această tendință duce și la migrație internă. Tot mai mulți tineri părăsesc Sofia sau alte orașe mari și se îndreaptă spre orașe mai mici, unde prețurile proprietăților sunt încă accesibile. Alții aleg calea emigrării cu scopul de a acumula capital pentru o viitoare achiziție în Bulgaria. În ambele cazuri, există un flux de forță de muncă tânără activă din marile centre urbane, ceea ce creează noi probleme pentru dezvoltarea orașelor. Între timp, în alte țări se caută și se implementează diverse soluții. În Germania se introduc plafoane de chirie și programe de locuințe sociale. În Suedia, se aplică cote pentru apartamentele noi la prețuri accesibile. În Regatul Unit, guvernul sprijină tinerii cumpărători prin programe precum „Help to Buy” sau „shared ownership”, în cadrul cărora oamenii cumpără o parte din locuință și plătesc chirie pentru restul. În Austria și Elveția există cooperative de locuințe bine structurate – modele care combină accesibilitatea, proprietatea și comunitatea. În Bulgaria, astfel de inițiative sunt aproape inexistente. Există scutiri parțiale de taxe pentru împrumuturile destinate familiilor tinere, dar acestea sunt limitate, adesea complexe din punct de vedere administrativ și nu acoperă un grup suficient de larg. Lipsa unei politici statale cuprinzătoare privind accesibilitatea locuințelor plasează decizia în întregime în mâinile sectorului privat și ale cetățenilor înșiși. Prin urmare, tinerii caută alternative: să cumpere împreună cu cei dragi, să investească în proprietăți la țară, să dobândească proprietăți prin moștenire, să locuiască cu părinții până la bătrânețe. Însă, indiferent cât de creative ar fi strategiile individuale, acestea nu pot înlocui un cadru sistemic care garantează fiecărui tânăr o șansă echitabilă de a-și asuma responsabilitatea – dacă nu imediat, atunci cel puțin în viitorul previzibil. Logica pieței, lăsată fără echilibru social, duce la stratificare, în care unele generații acumulează active, în timp ce altele trăiesc în incertitudine. Problema nu este doar economică. Este, de asemenea, cultural. În Bulgaria, acasă este încă profund prețuit și legat de un sentiment de apartenență și împlinire. Prin urmare, lipsa accesului la locuințe nu este doar o lipsă de „acoperiș”, ci un sentiment de excludere din contractul social. Până când nu se vor găsi soluții fezabile – atât prin intermediul pieței, cât și al statului – „Renta Generațională” va continua să fie nu doar un termen, ci o realitate care marchează o întreagă generație cu incertitudine, planuri amânate și compromisuri cu visele.<hr class="" data-start="5142" data-end="5145" />

‌